RO   EN

Ajutor!

Acasa

Bine ati venit pe site-ul "tatici si copii"!

Va invit sa luati loc, sa va faceti comozi, si daca aveti timp 10 minute sa navigati alaturi de mine. Veti descoperi o lume care nu e deloc virtuala. . . e o lume reala si trista, e lumea tatilor despartititi de copii si, deopotriva, a copiilor despartiti de tatici!

Asta nu inseamna ca mamicile nu sunt invitate aici. Dimpotriva! Ar fi grozav sa ni se alature si sa cada putin pe ganduri . . .


Ideea acestui site mi-a venit cautand pe internet cat mai multe informatii in legatura cu divortul, relatiile dintre parinti si copii dupa divort, psihologia copilului, drepturile parintilor si ale copiilor minori, etc.
Spre surprinderea mea, desi am vizitat zeci, poate sute, de site-uri, toate se ocupa aproape exclusiv de problemele mamelor divortate si par sa uite ca pentru un divort, ca si pentru o casatorie, e nevoie de doua persoane. Nici nu stiti cate probleme au tatii dupa divort!!!
Dupa cum e adevarat ca mama = parinte, e la fel de adevarat si ca tata = parinte!
Desi in majoritatea tarilor civilizate, parintii divortati au drepturi si obligatii practic egale in ceea ce priveste cresterea copiilor lor, exista chiar si custodia comuna, in Romania tatal inca e considerat personaj secundar.
V-ati gandit oare ce se intampla in situatiile in care copilul a fost crescut practic de tata, e puternic atasat de acesta, mama umbla brambura prin lume si isi vede de cariera, iar parintii divorteaza?!
Mama ia copilul drept un obiect care ii apartine si prin intermediul caruia poate scoate bani de la tatal acestuia. . .
Imi cer iertare, nu vreau sa jignesc nicio mamica, vorbesc doar din proprie experienta.

EXPERIENTA

1999: se naste baiatul meu; cu o saptamana inainte de nastere, mama sa afla ca e bolnava si sufera o interventie chirurgicala care necesita recuperare circa un an
1999-2000: renunt la serviciu ca sa imi cresc copilul si sa imi ingrijesc sotia, ajutat doar de mama mea; desi pensionata, mama fostei sotii (profesoara!) prefera sa mearga in continuare la catedra "ca sa nu se plictiseasca"
2000: fosta sotie isi revine si ma pot angaja din nou
2000-2003: atmosfera de familie se deterioreaza treptat, stressul, nemultumirile, lipsurile materiale si... orgoliile prostesti duc la...
nov. 2003: divort, urmat aproape imediat de plecarea fostei sotii in Ungaria, cu prietenii, pentru petrecerea sarbatorilor; copilul?! " acasa, ca doar are tata si bunici!"
2004: fosta sotie reuseste sa-si faca rost de o bursa in Anglia si sta acolo aproape tot anul; copilul?! "acasa, ca doar are tata si bunici!"
2005: fosta sotie "descopera" si America! pleaca din nou, cateva luni; copilul?! stiti deja raspunsul. . .
2005-2006: fosta sotie, atunci inginer la ICEMENERG Bucuresti, vrea sa ia copilul cu forta in Anglia (complet neatasat de ea datorita absentelor indelungate de langa el si firii ei extrem de severe); cer copilul in instanta; reactia ei: "E al meu, tu n-ai niciun drept, doar sa dai bani!","Vand tot, fug cu el si n-o sa-l mai vezi niciodata!"
16.01.2006: fara sa aiba o decizie judecatoreasca definitiva si irevocabila, fosta sotie reuseste totusi sa iasa cu copilul din tara; dupa ea, "potopul" - colegi si vecini nauci, lucrurile copilului si datorii la gradinita, minciuni peste tot in urma ei, etc.
16.01.2006: fosta sotie se angajeaza ca functionar la o facultate din Anglia, cu un salariu modest, si inchiriaza un apartament in complexul studentesc, iar copilul este inscris la o scoala organizata pe baza de voluntariat, cu copii adunati din toate colturile lumii si, desi stie foarte putine cuvinte in engleza, intra direct in clasa a II-a!!! (aici nu terminase nici gradinita. . .)

Timp de 555 de zile, de la data de cand a fost scos din Romania si pana in vara lui 2007, ma impiedica sa iau contact cu baiatul meu, indiferent de mijloace: telefon, e-mail, scrisori.

Mai mult decat atat, desi este obligata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, fosta sotie refuza sa-mi aduca baiatul pe perioada vacantelor (recunosc, fusesem prevenit: in timpul procesului, avocata fostei sotii mi-a transmis din partea ei ca va vinde apartamentul si va fugi cu copilul ca sa nu-l mai vad niciodata!!!)

Vara lui 2007: MINUNE! Amenintata cu un proces in Anglia, cu probleme la locul de munca si cheltuirea unei mari sume de bani pe avocati, fosta sotie vine cu copilul in tara si ma lasa sa-l vad... cateva ore...

Vara lui 2008: Raiul pe pamant!!! - Fosta sotie accepta sa-l lase pe baiat cu mine in vacanta de vara, timp de 3 spatamani!!! Nu va puteti imagina ce simte un tata care-si vede copilul dupa atat timp... A fost incredibil... Toate temerile mi s-au spulberat: copiii nu uita si nu pot fi mintiti... Am petrecut extraordinar: la mare, la iarba verde, la fotbal, la baschet, filme pe DVD, FIFA pe calculator...

... foarte greu l-am convins ca trebuie sa se intoarca la mama lui in Anglia... Desi mi se rupea sufletul sa-l vad plecand, l-am dus inapoi exact la data cand stabilisem ca se va intoarce, n-am intarziat un minut!

Vara lui 2009: din nou "minune": pentru ca baiatul s-a simtit atat de bine langa mine... NU A MAI FOST LASAT SA VINA DIN NOU IN VACANTA LA MINE!!! Incredibil, asa-i?!? O mama care pune inaintea fericirii copilului propriul orgoliu... Din nou o avalansa de minciuni: "tata nu te vrea; tata are o alta viata, fara tine; tata te minte, etc. , etc., etc." Se pot scrie si comenta multe, n-are rost.

Lucrurile care nu pot fi explicate nu pot fi nici comentate.

Site-ul asta exista ca o marturie peste ani, pentru baiatul meu, sa stie si sa nu uite cum a fost...


CONCLUZII?

Fiecare interpreteaza cum vrea, prin prisma propriei experiente. Eu va invit la: sfaturi, ce spune legea, coltul psihologului, ajutor pentru copii... Daca aveti timp, poate cateva randuri de la voi pot ajuta pe alti parinti, mamici sau tatici, sa nu traiasca ce am trait eu...

 

 
Site realizat de Only One Design